Inner Odyssey – The Void

Abuzează de efectul oximoron atât instrumental (cyber cartare nestăpânită), cât în special prin versurile fără conținut parcă inspirate din tâmpele cruciade ale lui Nicolae Manolescu împotriva lumii web (rămâne monumentală aiureala „internetul a reîntors cultura la anonimat, neistoricitate şi absenţă a spiritului critic”), dar totuși coagulează vibrant diferite timpuri muzicale (în jurul unei teme singulare și precise). Ca maniac Sword Art Online (alt oximoron, mai voluminos), nu am simțit căutatea (frămăntarea) omului modern aflat între, chipurile, antiteza lume reală vs. lume virtuală, deși retorismul vocal aspiră la exegeza titulaturii. Ca iubitor de muzică progresivă, remarc unitatea dintre piesele metal și compozițiile synth-pop ori R&B: poate parea chiar o lapalisadă, însă este extrem de greu să construiești ceva logic cu materiale divergente. Din perspectiva extrapolației, poate și coroborat cu patriotismul bine înțeles, Inner Odyssey continuă canoneala Rush!

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s