Death Angel – Humanicide

Stau pe o bancă din micuțul parc unde se află tot-mutata și controversata statuie a lui Ion Luca Caragiale (realizarea sculptorului Constantin Baraschi). În vecinătate, pe treptele monumentului, patru prezentabile tinere corporatiste din Rosetti Tower își petrec pauza de masă dezbătând o mare dramă: ursulețul uneia dintre ele, fato, e un nenorocit – sau ceva de gen – pentru că nici pâna acum nu a dat like pe Facebook la senzuala fotografie care o postase aseară; trimisese dăcât un pupic pe mesingeăr.

Și când mă gândesc că au fost vremuri când și eu ergotam dacă ea uita să aprecieze zuckerbergist… Noroc cu natura care-i acoperă lui Caragiale părțile intime. Altfel, marele dramaturg ne-ar fi dat muie din picioare.

Există o legătură deloc metaforică între exprimarea thrash metal și mesajul caragialesc. Diferă forma, țintele sunt aceleași. Așadar, puteam alege aproape orice din zona muzicii patentate de Slayer ori Metallica. Am optat pentru ultimul album Death Angel (lansat anul ăsta pe 31 mai), trupă care reușește și-n prezent să țină sus steagul thrash (când alții fie nu mai au inspirație, fie s-au transformat în procesomani).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s