Cargo – Povestiri din Gară

În urmă cu câțiva ani, pe timp de zi, am aflat că una dintre verișoarele mele, copil de securist, nepoată de securiști (Dinamo, muie Dinamo, hai azi cu Punctul 8 de la Timișoara ca să mă împuiez și io), e însărcinată. Noaptea, am visat că făcem sex cu ea. Asta n-ar fi nimic; mă apăr cu Blaga și a lui Tulburare (întotdeauna m-am întrebat dacă nu cumva terminologia ”s-a rupt apa” l-a excitat peste măsură pe Lucian Blaga). Problema e că, imediat după ce m-am trezit din erotica sferă (sub)conștientă, am crezut de cuviință să împărtășesc futerea inică… pe Facebook. Adică Online.

Că acțiunea mea de atunci a fost de-o penibilitate crâncenă cred că-i limpede pentru oricine zdravăn la cap (cea de față, sper, aleargă după un soi de Yuuki Asuna – personificarea… Lăbărțării locale, fie ea și algoritmică). Dar nu asta e important, ci un alt plan din SoA, care în timp (din momentul vizionării mele prime – 2014/2016 – până mai deunăzi) s-a volatizat (phew!): sentimentele pe care Suguha Kirigaya le are pentru așa-zisul frate al ei, în fapt verișor. Sentimente amorezate…. fata pur și simplu se îndrăgostise de… ruda sa.

Acum, cu inflamare upgradată, stau și mă întreb: oare tipul ăsta de afecțiune chiar e imorală? Majoritatea religiilor mari ar zice că da. Psihologia (noroc că-i o pseudo-știință) ar cataloga căldura în cauză drept… tulburare (generic). Filosofia… au trecut aproape 2500 de ani de când Aristotel vorbea despre nuanțele teritoriului moral, iar Platon dărâma ziduri în numele iubirii; nuanțe dincolo de „bun-simț” ori alte cutume stradale.

A nu se înțelege că m-am îndrăgostit vreodată de verișoara-mea. Cred că doar aș vrea s-o fut din frustrare: eșecul fenomenului Piața UniversitățiiTrenuri ce pleacă, nu vin. Posibilitatea iubirii mai profunde (desigur, incest consimțit sau fără vreun alt tip de agresiune) e însă foarte interesantă din punct de vedere moral și etic. Păi dacă, să zicem, aș avea o rudă (de sânge) de care m-aș îndrăgosti, iar asta ar însemna că trăirile euforice, adică senzațiile alea de ”totul e roz”, ”totul va fi bine”, ”salvez lumea”, ”Dăncilă nu-i chiar atât de proastă”, ”Cărtărescu nu bate câmpii în 9 situații din 10”, ”hai că xenofobia eminesciană nu-i chiar atât de nașpa”, ”nu toții steliștii sunt tâmpiți”, ”nu toate moldovencele sunt curve”, decurse dintr-o beatitudine emotivă controlată, mă fac pe mine un om mai bun, atunci s-ar putea să trec (măcar) testele lui Mill.

Sigur, filosofia, științele cogniției și cibernetica se maturizează constant. Din păcate, posibil liminar. Planeta pare, la propriu, destinată inanității. Eu n-o să aflu dacă oedipismul e  necesar bun sau rău, dar ăia după mine merită șansa asta.

Am zis ”merită”? Hai c-o dau în contractualismul lui Rawls… Absurdul din nou a învins

Toți vorbeau râzând într-o doară
Eu voiam să le spun despre tine, mă gândeam numai la tine
Povesteau de problema agrară
Eu plângeam, ei râdeau, ce ciudat!

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/cargo-povestiri-din-gara-01-povestiri-din-gara#ref=cauta

P.S. : Din motive de #MuieMediaPro, pot da un singur link cu piesa trupei Cargo (în variantă Kempes la voce; cealaltă, cu Urlău, e degeaba). Asta e… unii au o problemă (de natură financiară, bineînțeles) cu circulatul ideilor… sentimentelor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s