Coroner – No More Color

Atât în tenisul ultimului deceniu, cât și în thrash metal există pătimașe dezbateri, cu caracter similar, legate de blazonul Big 4.

Pândacii dătătorilor cu paleta-n minge se divizează în: 1. cei care consideră că nu există decât Big 3, argumentând că numărul turneelor de Grand Slam câștigate reprezintă criteriul suprem, deci ceilalți, în special Andy Murray, scoțianul aflat de regulă în discuția pătrată, cu ”numai” trei realizări foarte importante în carieră (comparativ cu Federer – 20, Nadal – 17, Djokovic – 14), n-are loc pe lista selectă 2. cei care, dimpotriva, extind Big-ul la 5, invocându-l și pe Wawrinka (are în palmares tot atâtea succese prime ca Andy) 3. ”fanii” care nu fac abstracție de reușitele lui Del Potro și Cilic la întrecerile majore, singurii tenismeni care, alături de Wawrinka, au întrerupt dominația constanților lideri ai clasamentului ATP. Mai sunt și personajele care văd numai Federer în fața ochilor (Big 1!). Însă acum vreau să vorbesc serios…

În muzica thrash metal referințele Big 4 se edifică pe baza trupelor Metallica, Slayer, Megadeth și Anthrax. Dar nici în situația asta, la fel ca-n tenis, lucrurile nu sunt bătute în cuie. Numeroase voci contestă însăși alăturarea ultimelor două de Maeștrii Păpușari și de Tom Araya & co. Altele… fix pe dos: sunt mai mulți giganți thrash! + Exodus, Overkill, Testament, Kreator, Sodom, Death Angel…

Limitându-mă la controversele majoritare amintite din tenis, înclin să dau dreptate categoriei care susține Big 5. Wawrinka, adaug probelor cuantificabile, din punct de vedere tehnic, parcă a fost o clasă peste toți ceilalți. Lovitura lui de rever era geometrie pură. A se reviziona actul final Roland Garros 2015!

În artă nu avem sisteme de punctaj care să măsoare valoarea (popularitatea, cantitatea de albume/bilete vândute, nu legiferează automat calitatea). Așadar, declamatorul Big 4 nu reflectă cea mai importantă parte a realității. Un Scott Ian comparat, din punct de vedere tehnic, cu Tommy Baron de la Coroner nu îmi mai pare așa Big. Iar binecunoscutele exponate, puse față în față cu No More Color, albumul compus parcă din dorința King Crimson de a face thrash metal, nu cred că prezintă aptitudini decisiv superioare.

Întreaga discografie Coroner merită ascultată și, sper, reevaluată măcar de generațiile următoare. Am ales să menționez doar extraordinarul No More Color deoarece discul împlinește săptămâna aceasta 29 de ani.

P.S. Ca fapt divers, Wawrinka și Coroner vin din Elveția.

P.P.S. Coperta No More Color = reacția mea de fiecare dată când aud pe cineva zicând că Federer e mai talentat decât Wawrinka.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s